Jurnalul unei fete greu de mulţumit

A doua editie a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea insasi, cu o prefata a ingrijitoarei editiei continand povestea conservarii si publicarii caietelor manuscrise , cu anexe Scrisori, Caietul Clubului Pana Trasnita care completeaza imaginea personalitatii autoarei si cu un foarte util indice de nume Textul jurnalului aparut in editia princA doua editie a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea insasi, cu o prefata a ingrijitoarei editiei continand povestea conservarii si publicarii caietelor manuscrise , cu anexe Scrisori, Caietul Clubului Pana Trasnita care completeaza imaginea personalitatii autoarei si cu un foarte util indice de nume Textul jurnalului aparut in editia princeps din 1991 a fost revazut, intregindu se, in masura posibilului, numele proprii abreviate de diarista.Verdicte uluitor de sigure asupra cartilor citite cu frenezie, analize subtile si reflectii lucide despre sine ori altii, ironie nimicitoare si concluzii nemiloase, suferinte ale inimii si patimi ale trupului,dar si rare momente de intensa bucurie, iata substanta insemnarilor lui Jeni Acterian, o fata superinteligenta si poate de aceea greu de multumit Atotprezenta in jurnal, obsesia mortii, mai acuta parca, in cazul autoarei, decat cea caracteristica generatiei kierkegaardiene din care facea parte.Jeni Acterian i a cunoscut personal, de altfel, pe toti marii reprezentanti ai acestei generatii, cu unii a fost buna prietena si pe multi ii pomeneste in acest jurnal Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Mihai Radulescu, Cella Delavrancea, Emil Botta, Mihail Sebastian Pe Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Alice Voinescu si alti universitari celebri in epoca i a ascultat conferentiind si nu se sfieste sa i comenteze cu admiratie sau sarcasm, dar intotdeauna inteligent.Publicat intr o prima editie la 33 de ani de la moartea autoarei, acest jurnal a fost o revelatie, efectul asupra cititorilor fiind comparabil doar cu cel produs, ceva mai tarziu, de Jurnalul lui Mihail Sebastian, ramas si el inedit timp de 50 de ani Jeni Acterian si Mihail Sebastian sunt, in domeniul literaturii de frontiera, asemeni capului si pajurei unei medalii de valoare unica , scrie Doina Uricariu in prefata acestui volum N am spus moneda, ci medalie cele doua Jurnale sunt, fiecare in felul sau, un unicat exceptional atat prin marturisirea de sine, cat si prin cea despre o epoca.
Jurnalul unei fete greu de mul umit A doua editie a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea insasi cu o prefata a ingrijitoarei editiei continand povestea conservarii si publicarii caietelor manuscrise cu anexe

  • Title: Jurnalul unei fete greu de mulţumit
  • Author: Jeni Acterian
  • ISBN: 9789735013868
  • Page: 133
  • Format: Paperback
  • 1 thought on “Jurnalul unei fete greu de mulţumit”

    1. De ce-ar trebui citit jurnalul lui Jeni ActerianNU pentru ca i-a cunoscut personal pe Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau altii. Nici pentru ca a studiat filozofia cu Nae Ionescu si era cit pe ce sa obtina un doctorat la Paris daca nu incepea razboiul. Sint detalii prea comerciale ca sa merite a fi luate in seama, desi recunosc ca pot fi atractive. Si mie mi-au ramas in urechi cind am auzit prima recomandare, a lui Dan C. Mihailescu, la tv.Eu zic asa: cititi oameni buni jurnalul lui J. [...]

    2. Mă enervează groaznic supraaprecierea și aclamarea nebună pe care o primesc unele cărți din motive care nu au nimic de-a face cu conținutul lor. Nu pot și nu vreau să spun nimic de rău de jurnalul lui Jeni Acterian exact din cauză că este un jurnal intim și pentru că ea scrie clar că nu l-ar vrea publicat și că l-ar arde dacă ar avea puterea s-o facă. Nu pot și nu vreau să spun nimic rău de jurnalul ei ținând cont că nu a fost alegerea ei să fie publicat și nu l-a ars [...]

    3. Jeni Acterian era, intr-adevar, o fata greu de multumit in perioda in care a trait. Dar ar fi fost la fel oricand. Inteligenta, lucida, sincera si o adevarata prietena, Jeni nu se putea impaca, in primul rand, cu nedreapta conditie de muritor. Si apoi cu lipsa de curtenie in dragoste. O existenta trista si mult prea scurta.E regretabil ca Jeni Acterian nu a oferit mai multe detalii despre anii framantati pe care i-a traversat si despre drama fratelui sau, Haig Acterian, complet detasata fiind de [...]

    4. Nu pot da "stelute" unui jurnal atat de intim, citit impotriva vointei autoarei lui. Nu pot evalua felul in care un alt om, hiper-lucid si inteligent, vede viata. Pot sa ma identific in unele trairi ale acestui om - si o fac -si pot sa dezaprob felul in care se raporteaza la anumite evenimente - si o fac.Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta fata greu de multumit a fost increderea fara limite in propria judecata. E fascinant sa vezi atat de multa tarie de caracter, mai ales in adolescenta. Ce n [...]

    5. Iti trebuie nervi sa termini cartea asta. Am lalait-o o luna, tot cateva pagini pe zi, altfel abandonam. Mi-a placut si nu prea. Inceputul e crunt, lamentari si plictiseli foarte plictisitoare, de fapt. Prin 1938 (si apoi, 1940) tine jurnalul acela cu rapoarte detaliate despre ce i se intampla (aproape exclusiv exterior) zilnic si mi-a adus aminte cat de obositori si neinteresanti sunt oamenii care tin sa-ti spuna totul. Avea dreptate Jeni*. In fine, n-am de ce sa comentez la forma. Banuiesc ca [...]

    6. Unul dintre cele mai bune jurnale. Recitit a doua oară. Acum în original și integral, nu cenzurat și înfrumusețat de fratele autoarei.Chiar am comparat un pic aceste ediții și am observat un fapt cel puțin de domeniul psihanalitic. Un exemplu simplu și fără valoare: în original Jeni scrie că e cald și își dă cu apă rece pe sâni ca să se răcorească. În ediția lui frate-său apare că-și dă cu apă pe sâni și pe coapse. Și încă un exemplu bizar: la un moment dat aut [...]

    7. Este jurnalul intim un roman, fie el şi autoscopic ? Altfel spus, face el parte oare, fie şi marginal, din sfera literaturii beletristice? Neîndoielnic că definiția acesteia s-a lărgit şi (inevitabil) şi-a estompat criteriile pînă-ntr-atît încît granița dintre ficțiune şi realitate se pune din nou în discuție, nu ca imitație platoniană sau model aristotelic ci ca o confuzie voită de planuri. Din acest punct de vedere, jurnalul este un model exemplar de ‘raw literature’, [...]

    8. Autoarea este preocupată mai mult filosofie şi literatură, însă din păcate, puţin preocupată de zbaterile social-politice al perioadei interbelice şi postbelice pe care a trăit-o !Este lucidă, plictisită şi nemulţumită de deşertăciunea vieţii, văzută ca un drum către moartedar, oare cine se poate pronunţa cu siguranţa adevărului asupra VIEŢII, de ce ne naştem, trăim şi murim ? Deşi din acest punct de vedere jurnalul este scris într-o notă pesimistă, poate fi citit [...]

    9. Doina Uricariu, editoarea Jurnalului unei fete greu de mulţumit, spune în prefaţă că graţie jurnalului lui Jeni Acterian, pe care l-a citit în manuscris în anii 80, a putut trece prin această perioadă grea, cufundată în „energia şi libertatea lumii interbelice”. Dar câtă libertate să fi fost de fapt în lumea interbelică? În jurnalul lui Jeni Acterian am citit printre rânduri cronica luptei unei tinere femei cu încercările unei lumi croite pe calapoade care nu-i erau del [...]

    10. "Pasiunea stupida pe care o au oamenii din secolul nostru pentru biografii romantate, piese de teatru si filme care evoca figuri celebre si alte bazaconii de felul acesta. Gasesc ca este specific pentru mediocritatea spiritului uman. Vulgul simte o adevarata voluptate sa-si dea iluzia ca asa-zisii oameni celebri au o latura care le seamana sau cel putin ca-si pot baga nasul in viata lor intima." (Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit, pag. 578)Poseda Jeni Acterian o minte sclipitoar [...]

    11. De data asta e mai greu să fac o recenzie, așa cum trebuie, pentru că nu am avut în față o carte, ci un jurnal. Autorul nu m-a invitat să cumpăr volumul, nu l-a scris gândindu-se că o să îl citesc. Nu e o carte propriu-zisă, deci, ci povestea vieții lui Jeni, cu și despre ea, scrisă cu intenția de a se amuza și bucura de revelații mai târziu, cum ea însăși a spus.Nu mă pot plânge, deci, că nu s-a raportat la realitatea vremii ori că nu a scris despre contextul social-i [...]

    12. O recenzie pe care am redactat-o in 2009, cand aveam alte conceptii despre lumi si viata, dar totusi aceleasi placeri :)Nu e un jurnal al unei fete greu de multumit, e un jurnal destinat focului.Jurnalul lui Jeni e un rod al excesului de luciditate si al starilor deplorabile de plictis, pe care nu l-ar fi incredintat niciodata unor ochi straini, care oricand ar fi inteles-o gresit, este opera unei fete ce se doreste a fi simpla, chiar obisnuita, renuntand la a scrie o carte care sa nu o reprezin [...]

    13. Dar cît de bine se simte în cartea asta acel ceva nedefinit, care face o ființă să fie vie, iar pe Jenny o face Jenny Pe lîngă faptul că există în Jenny acel ”ceva” nu mai are importanță dacă e ea deșteaptă și lucidă ori nu, dacă a cunoscut pe Eliade personal ori nu, dacă a scris ceva de valoare ori nuO simt pe Jenny chiar și cînd scrie despre fapte cele mai banale - cum mănîncă prăjituri, cum seara, obosită, se bucură citind o carte în pat, cum se trezește noapt [...]

    14. M-am despărțit de Jeni Acterian cu greu, ca de un prieten bun, plecat departe. După cum spunea și A. Paleologu într-un interviu, titlul nu i se potrivește, îi face mai mult un deserviciu. După o lectură lungă și captivantă, am o deplină admirație pentru tânăra ce-ar putea servi drept model: o ființă avidă de lectură, cunoscătoare a muzicii clasice, a cinematografiei și teatrului, a câtorva limbi străine (învățate autodidact), ce ar fi vrut să ajungă cercetător în l [...]

    15. This journal is the perfect example of a "beautiful mind". A woman surrounded by intellectuals, she writes about the people she meets and about the books she devours with an enormous appetite. Having the chance to partake and befriend some of the most illustrious minds of the Romanian culture in between the two world wars, she also has the misfortune to miss out on a scholarship in Sorbonne. Ever if during her life, too short by the way, she leaves minor cultural heritage, after her death, and w [...]

    16. I think it is about women, about how to understand a woman's caracter, soul. The book is an introspection towards sensibility, ways to define our life, worries of everyone of us, shows the imposibility of many of us to get used with some strange and unusuall things in life, far away from us, to get used to superficial things, with primitive interests.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *